Februarie 2010
Introducere
Pierderea sau furtul datelor confidenţiale reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri de securitate cu care se confruntă firmele.
De la expunerea accidentală a unor planuri de dezvoltare, liste de clienţi, rezultate ale unor cercetări, la furtul planificat prin breşe în securitatea reţelelor, toate pot avea efecte devastatoare asupra companiilor. Cu atât mai mult în condiţiile economice actuale, în care angajaţii fie sunt concediaţi, fie se tem de o eventuală disponibilizare şi vor să îşi asigure o oarecare siguranţă financiară, alegând astfel să îşi însuşească şi să vândă informaţii confidenţiale, sau să le păstreze pentru a avea un atu în negocieri viitoare cu potenţiali angajatori din rândurile competiţiei.
Costuri şi pierderi generate de breşele de securitate
Pierderile generate de o astfel de breşă de securitate sunt semnificative. Într-o primă fază, e vorba de venituri ce nu vor mai fi realizate. Pierderea unei baze de date cu clienţi poate însemna că aceştia vor fi contactaţi şi atraşi de competitori. Furtul unui prototip poate însemna producerea lui în masă de către o altă firmă. Un alt val de pierderi este determinat de clienţi – o astfel de breşă făcută publică (iar în cele mai multe cazuri firmele sunt obligate să furnizeze aceste informaţii) înseamnă capital de imagine redus, pierderea încrederii clienţilor şi plecarea acestora către competitori din proprie iniţiativă. În plus, există posibilitatea unor amenzi, în funcţie de legile şi regulamentele din zone şi ţări diferite, sau a unor procese ce pot avea drept consecinţă plata unor despăgubiri uriaşe.
Cele de mai sus sunt pierderile mai uşor de observat de către firme, ele subestimând astfel costurile ce ţin de refacerea după o astfel de breşă de securitate. Este vorba de resurse financiare şi timp al angajaţilor investit în recâştigarea încrederii clienţilor, găsirea de noi clienţi, redobândirea poziţiei pe piaţă şi a capitalului de imagine.
Desi toate aceste plăţi uriaşe pe care companiile sunt forţate să le facă pot fi prevenite relativ uşor prin implementarea unor soluţii de securitate a porturilor şi de prevenire a pierderii de date, de cele mai multe ori firmele fie amână achiziţionarea şi instalarea unui astfel de soft, din motive ce ţin fie de bugete insuficiente, fie de prea puţin personal calificat, fie de subestimarea flagrantă a costurilor generate de astfel de incidente.